În ajun de Ziua Femeii

Adam în noaptea înstelată
În pat, ca informat de magi,
Îşi aminti aşa, deodată,
De ziua Evei sale dragi.

Sări în sus de bucurie
Că n-a uitat de astă dată,
Mult supărata lui soţie
Va fi la faţă luminată.

Dar tot în clipa fericită,
Îl frământă o întrebare:
- Să-i iau o frunză potrivită
Ori s-o dezmierd c-o sărutare?

Şi tot aşa, o noapte-ntreagă,
Bărbatul vitregit de soartă
S-a chinuit ce să aleagă
Să fie-n ton cu ce se poartă:

Rotunde frunze, alungite,
Cât podul palmei sau zimţate
Triunghiulare, vestejite
Ori să o bucure cu toate.

Abia târziu, spre dimineaţă,
Ieşi din gheara de-ncleştare
Când un cocoş cu creastă creaţă
Îl întrerupse din visare.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!