Zeița din botezul lumii
Am îndrăznit, din calea de lumină,
Să smulg o picătură, să ți-o dau
Ca un botez al lumii-n care vreau
Să-mi fii ca o privire cristalină,
Ca stelele ce-n boltă străluceau
Atunci, demult, când te-am ales regină
Și te-am rugat ca-n timpul ce-o să vină,
Să-mi fii tot ce și zeii își doreau:
Putere-n zile reci, de-nsingurare,
Ambrozia din clipele de-amor
Ce fac trăirile nemuritoare.
Ai fost, și-mi ești, aleanul unui dor,
Aleasa din botezul lumii-n care
Mi-ai aruncat privirea ce-o ador.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre botez
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre stele
- poezii despre monarhie
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.