Cloaca
Ce-a mai rămas din tine, Poezie,
Târâtă prin tavernele obscure?
Sudori pe fruntea fină, străvezie,
Cât va putea ființa ta să-ndure?
Când versul tău numit e "alb", sau "liber"
De cei ce au ca slujbă sinecura,
E alb precum puroiul și impuber,
Cum sunt chiar cei ce te mânjesc cu gura!
Cât e de putredă înșiruirea
Cuvintelor, în biata voastră cloacă...
Să nu numiți "poem" neleguirea,
Căci nu-i "poem" cu voi să se complacă!
Metaforele stau împerecheate
La altă masă, undeva... departe!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre metafore, poezii despre libertate, poezii despre gură, poezii despre cuvinte sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.