Rugăciune către pădure
Pădurea mea, primește-mă la tine,
Ca pe-un sicriu ce vrea să intre iar
În fostul trunchi al fostului stejar,
În hohotul bolnavelor ruine.
Am plăgi pe trup ascunse, neascunse,
Se vede ca pe orice trunchi de lemn,
Cu claritate fiecare semn
Pe unde-au scos din mine nervi și frunze.
Sunt căutat de sute de topoare
Și a venit poruncă să mă frâng,
Și nu am voie nici măcar să plâng
Această așchiere ce mă doare.
Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,
Pădurea mea, ascunde-mă adânc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre vioară
- poezii despre stejari
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.