Mama
să sculptez absența ta
liniștea care coboară din liniile palmei
ovalul cumințeniei
înlătur timpul neantul
mirosul de fără tine
de peste tine
nu ai pierdut nimic
ceva frunze stinse în aer
alte ceva
câteva
litere albe
scârțâind și suflând sub cerul greu
anul acela cireșii nu au mai curs la vale
păsările au înflorit în albe zăgazuri
apele
s-au stins într-un foc înghețat
un cal de iarbă bătea din copită haotic
era murdar
și prelung
după primăvara care nu mai venea
doar noi am mai crescut
anul acela
mamă
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cozmescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre văi
- poezii despre sculptură
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.