Nu plânge, Maică Românie!
"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....
Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"
poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre onoare
- poezii despre moarte
- poezii despre dreptate
- poezii despre copilărie
- poezii despre Soare
- poezii despre România
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.