Cadențe
Precum acvila în plutire ușoară,
memoria îmi pregătește deconturile
sub oglinzile gri ale toamnei.
Surâsul e călăuza ce-acuză...
În toate e veselia isterică a mimului
Încercând tic-tacul grațios al pendulei.
În camera unde ne-am iubit,
așteptarea e ușa sub formă de-ntrebare
ciocănind discret, într-un ritm monoton
discordant, în tâmpla celui plecat.
După pragul cu ceață, am rămas
umbra ușoară, țipând
la urechea umilă din zid.
Te rog, îngăduie acestei dimineți
sens unic, spre culoarele însinguratului.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urechi, poezii despre toamnă, poezii despre ritm, poezii despre pantomimă, poezii despre iubire, poezii despre dimineață sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.