Îndemn la iubire
Plecat departe cu gândul şi fapta,
Cu inima-n palme şi sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numeşte destin.
Ceva mă atrage şi trage cu totul,
Spre tine, iubito, – E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.
De mult mă visez în braţele tale,
Ştiam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în braţele mele,
Ştiu că, doar astfel, pot să fiu eu...
Ce bine-i acasă, ce bine că eşti...
E tot ce se poate primi mai de preţ!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Ştiind că există atâta dispreţ...
Dar iată că noi nu ne-am permis,
Să fim precum restul... – Uite-ne-aici!
De mână, zâmbind mocirlei în faţă...
Neştiind ce-nseamnă "oamenii mici".
Neştiind ce-nseamnă hopuri în calea
A ceea ce face omul mai demn...
Ştiind doar că viaţa înseamnă iubire.
Doar la aceasta pot să te-ndemn...
poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.