De ce părinții-s muritori?
M-am întrebat uneori,
De ce părinții-s muritori?
Dacă dau viață la om,
De ce nu-s veșnici,
ca un pom?
Și-n loc de pletele sure,
La tâmple s-aibă pădure?
Din riduri și adânci cute,
Ramuri să fie crescute?
Iar pasărea să-i vegheze,
Pe umeri să le danseze?
Falnici prin furtuni și vânt,
Pe pământ, nu în pământ...
Toamna, de-o fi să le fure,
Frunze din tâmpla-pădure,
... Noi, copiii lor, vom ști,
Că în "Mart" vor înverzi.
Iar iarna dac-o să vrea,
Să ningă, pe ei, cu nea,
Să ningă! Zile la rând,
Că-i știm drepți,
nu în pământ...
*****************
M-am întrebat uneori,
De ce părinții-s muritori?
Dacă dau viață la om,
De ce nu-s veșnici,
ca un pom?
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.