Badante

Cu cearcăne la ochi, mereu perdante,
Cu vise mari în sufletul stingher,
Învăluite-n umbre şi mister,
Târându-şi crucea, trec zâmbind, badante.

Cu amintiri ce înfloresc sub pleoape,
Cu rugi, pentru cei dragi, ce stau la rând,
Cu sufletul de dragoste flămând,
Corăbii pe învolburate ape.

Din nopţi pierdute-ar construi imperii,
Din pumni primiţi, ar face-al Chinei zid...
Pitagora, Descartes ori Euclid
N-ar fi în stare, multele mizerii

Care le-au îndurat să le adune...
Mereu privite ca şi un obiect,
La glume şi batjocură subiect,
Având aceeaşi tristă misiune,

De a primi ce li se dă, de-a valma...
De-a înghiţi amarul ca pe-un hap,
Slujind bătrâni mofluzi, bolnavi la cap,
Simţindu-le mirosul greu şi palma.

Pozând în garderobe elegante
Dar zilnic, cumpărând la second-hand,
Cu visul realitatea o transcend
Închipuindu-se, o zi, infante.

Purtând cu viaţa o eternă luptă,
Spre eşafod târându-se cuminţi,
Sau tinere, visând amor cu prinţi,
Vestale într-o lume prea coruptă,

Ori doar strângând din dinţi, recalcitrante,
Cu gândul la cei dragi de-acasă dus,
Pentru un pumn de euro în plus
Bătrânilor libidinoşi amante...

Conjur întregul cer pentru clemenţă!...
Mă erijez în avocatul lor
Şi cer instanţelor, stăruitor,
Badantelor, iertarea în absenţă.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!