Poveste de Dragobete
În ajun de Dragobete,
Încălțați cu albe ghete,
Ghiocelul și-o brândușă,
Mi-au batut încet la ușă!
Vor să îi primesc în casă,
Fiindcă iarna e geroasă,
Și nu pot să stea afară,
Până-n zi de primăvară!
I-am primit la mine-n casă,
Le-am pus mâncare pe masă,
Și am povestit de toate,
Pân' la unu jumătate!
După ce i-am omenit,
Și de somn i-am pregătit,
Mi-au dat un sărut în dar,
Și i-am pus într-un pahar!
Paharul l-am pus la geam,
Unde, nici nu m-așteptam,
Să le placă-atât de mult..
Iar eu, îi observ și-ascult!
Ea, naivă, puțin tristă,
Suflă nasul în batistă!
El, puțin mai complicat,
Și sobru ca un bărbat,
Îi explică-n miez de noapte,
Viața-n versuri și citate,
Ea-nțelege-așa cum poate,
Însă, ceasul bate, bate...
El oftează și zămbește,
Ea se bucură-nverzește,
Și se-mbujorează toată,
Când în juru-i face roată!
Și-apoi, tandru si sfios,
Își lasă petala-n jos,
Să-l acopere, pe el,
Pe fragilul ghiocel!
Cei doi ar dormi acum,
Obosiți de-atâta drum,
La căldură, sus, la geam,
Unde bate-ncet un ram!
Și, luînd paharu-n mână,
Îi sărut de noapte bună,
Și-i sărut pe îndelete,
Ca-n ajun de Dragobete!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre ghiocei
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.