* * *
vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoșmanul,
aluneca pe burlanul
casei și mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deșteptând pe toți vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiți vor fi, firește,
că se iubeau pisicește
cam pe unde apucau,
doi amanți din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
șoricei cu burta roz,
cu muștar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
și nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Și așa cei doi amanți,
șoricei mirobolanți,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codițe, trei mustăți,
o mie de bunătăți,
despre care nici nu știți,
au motanii-ndrăgostiți.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.