Briza
Cuvintele mă scriu pe mine
cu o caligrafie sângeroasă.
O, tristă tu sălbăticiune
strigând, dureroasă.
Mă risipesc sub o silabă
cum primul muget de copil,
cum pâinea albă, foarte slabă
și dusă în zimbril.
Da, spuse aerul și da,
la sufocatul cel frumos
fuseseși carne dumneata
iar astăzi, Dooamne, mândru os.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre mândrie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre durere
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- poezii despre briză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.