* * *
cum să îmbrățișez deznădejdea
cum să pictez tristețea pe scoarța sufletului
cum este să mor în fiecare zi
fără să cer, fără să știu
nu știu încă să privesc, să mă privesc
cine știe unde mă voi duce
mă voi așeza pe treptele cerului închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
voi căuta mereu un loc
un țărm închis într-o liniște oarbă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.