Şiragul de perle

Grele, parcă-ar fi de gheaţă, amintirile rebele
Se întind în lung de aţă, de la tine lanţ de perle,
Să le-agăţ... refuză mâna a le-atinge, sunt prea reci...
E o iarnă şi-amintirea, nu-i uşor prin ea să treci...

Le-am primit ca o podoabă, ce visată s-a dorit,
Nu ştiam, că într-o zi vor fi semn că ne-am iubit,
Iar în braţele mâhnirii, când speranţele-or muri,
Cu magia lor curată şi de boli mă vor feri...

Nu ştiam că, mici şi albe, vor da ochiului sclipire,
Doar când în oglinda-i clară va fi multă fericire...
Fascinată, sorbeam şarmul agăţării la ureche,
Fiind unicele pietre ce se poartă în pereche...

Azi, porniţi în amorţire, sunt şi ele-'nstrăinate,
Palide din despărţire... par atât de-'ntunecate,
Să le port... cu o răceală se lipesc ca de-o străină,
Să le-arunc... seacă puterea sub fiori de a ta mână...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!