Magnifică poveste de iubire...
. Magnifică poveste de iubire
Ne-a-ncununat cărarea cu safire,
Ne-a-ngemănat cu taina nopții sfinte,
Prin sărutări, suspine și cuvinte...
... Ne rătăcim sub tainic clar de lună,
Când păsările pe la cuib se-adună...
Doar frunzele foșnesc ca-ntr-o poveste,
Sub licărirea stelelor celeste...
... Iar râsul nostru, destrămând tăcerea,
Și glasul tău, mai dulce decât mierea,
Fac florile ce dorm să se-nfioare,
Și susură pârâul la izvoare...
... Îți mângâie cosița sfântă boare
Și te sărută sălcii plângătoare,
Și iarba-ți mângâie picioru,-n șagă,
Căci tuturor, le ești atât de dragă...
... Și de pe gură-ți sorb, arzând ca jarul,
Ca dintr-o cupă de argint, nectarul...
Mi-e chipul tău, dorință ce mă frige,
Că nici ninsori, nici ploi nu o pot stinge!...
... Privim vrăjiți cum trestia tresare,
Ca într-un dans nebun, ca-ntr-o chemare,
Către o citadelă a iubirii, -
Înscriși în Cartea Sfântă,-a nemuririi...
... Parcă-i păcat să tulburăm hodina
Și noapte, care-a adormit grădina...
Ne vor certa, în glumă,-alai de stele
Și lebedele rătăcind rebele...
... Oglinda, cu-azurii sclipiri, lacustră
Și irizări de înger, ce ne mustră,
Pentru-ndrăzneala de-a sfida magia
Și taina unei nopți... și feeria...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.