Să nu te ridici
Pe mine m-au debarcat în genunchi
Și mi-au spus:
"Să nu te ridici!
Cu oasele craniului tău
Vei zgâria cerul,
Lumina îți va cădea pe spate
Și se va frânge
În picuri,
Cioburi îți vor răni pașii,
Să nu te ridici!
N-ai ce vedea,
E gol în sus,
Nu sunt lacrimile tale,
E plin de privire
Dar gol în sus...
Dar dacă vreodată
Vei simți că poți sprijini
Un munte ce cade,
Că poți a opri vântul
Să smulgă din viață,
Ca poți lua în brațe
Spre a fugi cu ei,
Toți oamenii deodată,
Atunci ridică-te
Și te naște!
Așa m-am născut
Mică,
Dorință de uriaș,
De a nu zgâria cerul.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre munți sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.