Pentru Marianne Moore
Dacă ideea de imortalitate este exclusă,
acolo mai rămân praful,
iarba,
apa care formează băltoace,
tufele-n care ciripesc păsările,
un anume mister simplu al cărui temei
este o umbră trecătoare.
Acolo, la sfârșit, mai rămâne viață
încăperea unde o femeie-și trage ciorapii,
cealaltă încăpere, poate alăturată,
unde o pereche se dezbracă
și se îmbrățișează, pentru ca apoi
să spună:
noi nu vom muri.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carlos Barbarito. [Vezi poezii despre viață, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre moarte sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.