* * *
venim fiecare cu câte un zid,
nici măcar nu contează cele patru dimensiuni,
timpul, motivul, adevărul sau spațiul,
ele se întâlnesc într-un unghi
deschis de grade
ca niște caiete de libertate
pe care tragem cu degetul roșu
mai întâi linii, apoi cercuri,
ca și când suntem un cod binar
și trebuie să umplem
cu trupurile noastre începătoare
acest colț de cuante.
din oricare noi se aude
"ce s-a întâmplat cu azi?",
ne intersectăm sub-lumile personale
de teamă că știm.
dar știm.
orbitor,
suntem anti-divergenți
în cea mai frumoasă tăcere moleculară
a sărutului.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre libertate
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.