* * *

partea cea mai dureroasă
a ieşirii prin creştetul anomaliei
în care te zbaţi să rămâi
ca un răzvrătit
împotriva unei republici socialiste
de rutină,
nu este nicidecum sfârşitul ieşirii,
ci începutul ei distrus
de ciocnirea parcă feroviară
cu normalul
majoritar acceptat de laterale mediocre.

preferi să închizi traumatismul
pe dinăuntru,
să îţi lingi viciile până la os,
să îţi mănânci simţurile
de foamea simţirii,
devastat de dezechilibru
până la fericire,
ca un seismograf lunatic
în pielea propriei morţi,
tu,
vorbitor în numele neauziţilor tăi "tu".

nu suporţi să te cânte
sau să te doară
decât înăuntru apele.
aici,
sub această frunte a anomaliei,
odată dat prin apă,
te chemi apatic
aşa cum dacă eşti dat prin zbor,
te vezi zburatic.

şi pentru acest gram de tu,
rămâi.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!