* * *
casa asta se mișcă,
cearșafurile
au transformat scaunele, pianul
în fantome,
o lună cheală se plimbă printre candelabre
și dă de mâncare lupilor
binecuvântări
și voci de copii.
e atât sânge în pereți,
încât sunt vânați înaintea sărutului.
un amestec de panică și rușine se piaptănă
către creștetul mansardei
ca și când trebuie să plece
frumoase
într-o nuntă pe pajiște
(trebuie luate cu împrumut
un picior de vioară,
o fereastră spre toscana,
o dragoste).
în mijlocul acestei case
în care formele nu au umbră,
în două vase mari cu pământ
sunt plantați
un bărbat și o femeie.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre voce
- poezii despre vioară
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre rușine
- poezii despre plimbare
- poezii despre picioare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.