Moartea altei căprioare
De ce trebuie să moară,
Iar și iar, o căprioară?
De ce tebuie să fie,
Moartea, iar în poezie?
Nu ți-e silă, nu ți-e greață,
Sânge iar să vezi curgând?
Conștient să stingi o viață,
Și să lași un ied plângând?
Limba-i vezi că-i încleștată,
Între dinți, în timp ce moare,
Să nu afle niciodată,
Pruncul ei ce tare-o doare?
Când pui deget pe trăgaci,
Ai luat o clipă seama,
Fiul tău ce crunt haraci,
Ar plăti de-i moare mama?
Moarte când slobozi, zevzeacă,
Te-ai gândit la mama ta?
La ce ai simți tu dacă,
Ar fi căprioara ea?
Moartea altei căprioare,
Foamea potolea, perfidă...
Dar la potentați ce oare,
Naște pofta să ucidă?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre poftă
- poezii despre poezie
- poezii despre plată
- poezii despre naștere
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.