Alfabetul iubirii
iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce unește doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăță aripile de spini
iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor
iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimțim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele și-amarul pân' sfârșim
iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănțuim
iubirea-i simfonia primăverii
e inocența soarelui din zori
e luna ce lucește-n pragul serii
pe-arcușuri lunecoase de viori
iubirea-i macul roșu dintre șine
ce nu se pleacă-n fața unui tren
e zumzetul destoinicei albine
ce zburdă peste lanuri de saten
iubirea-i răsăritul și-asfințitul
e zâmbetul din ochii de copil
e vraja ce cunoaște infinitul
polenul strălucind pe un pistil
iubirea-i anotimpul veșniciei
e-averea ce ades n-o prețuim
iubirea e liantul trăiniciei
e leagănul sortit să locuim
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.