Cu cărţile pe faţă

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
C-am revenit din clipe ce au inclus tăceri
Şi-am limpezit trăiri, izvor de suprafaţă
În anotimpul ochilor deschişi pe-un "altminteri"

De-ar crede lumea că visez doar inimioare
Şi-am fluturasi şi îngeri, teanc, sub cap
Aş râde, cutezând să spun - Nebuni sub soare
sunt mulţi! "Zeloşi", iubind c-un handicap!

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Să spunem tuturor, cum e firesc, cât te iubesc
Că nimeni altul, astfel nu mă mai răsfaţă
C-o voce-ascunsă-n adevăruri ce-mi grăiesc

De-aş căuta surâsuri coborâte-n mare
De te-aş ciopli pe-un val, cu dălţi de dor
Aş da verdict iubirii-o nouă antamare
Te-aş ridica, pe veci, la rang de comodor

Hai să jucăm, cum spun, cu cărţile pe faţă
Nu mi-e ademenirea rost pe-un liberconsimţit
Ţi-aş contura prin gesturi, ultima postfaţă
Cu anotimpul mâinilor-zefir! Ce te-au simţit

La tâmple port pigment! De ani prea mulţi
Şi-am riduri ce-s pictate... Ici şi colo...
Dar îmi săruţi surâsu-n buzele-ţi fierbinţi
Şi-am vocea decriptată-ntr-un tremolo...

.................................................

Hai de jucaţi, cum spun, cu cărţile pe faţă
Trişând, pierdeţi din start fără s-aveţi atuu
Mizând la cacealma, c-o mimă de paiaţă
Aveţi un as-iubire! pe-un pont de supérfluu

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!