Arată-te dură, cum nu ești, Femeie!
Ridică-ți femeie din lacrimi statuie,
Sculptează-ți pe frunte un rid de minuni
Și fă-ți printre lacrimi, cântând, cărăruie
Când toată durerea în suflet, aduni!
Cu mâinile goale, frământă-ți o soartă,
S-o ai pentru zile flămânde de dor
Și pune-ți statuia-ntre pomii din poartă,
Să-ți fie veșmânt pentru anii ce dor!
Arată-te dură cum nu ești, femeie,
Granitul să-ți curgă prin vene, tacit
Și strigă-ți tăcerea din trupul de zeie,
Când gloata va crede că-n somn ai murit!
Ridică securea și taie din teamă
Bucăți cât mai mari, să le-ngropi sub destin
Și nu te-mbuna când începe să geamă,
Mănâncă din frică, din jale și chin!
Prepară-ți o cină din pietre de moară,
Să macini sclavia, cu poalele-n brâu,
Arată-ți puterea, firavă vioară,
Făcând din durere făină de grâu!
Ridică-ți un braț și albastru-l atinge!
O aripă-ți crește sub greul ce-l duci.
Când cerne o umbră și ziua se stinge,
Tu poți, dimineața, din nou, s-o aduci.
Ridică-ți femeie din lacrimi statuie,
Să-ți fie-amintirea mai grea decât e!
Când vine Adam, în cetăți să te-ncuie,
Să urle la ceruri, să-ntrebe ''de ce''?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre frică
- poezii despre durere
- poezii despre zile
- poezii despre vioară
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.