Feerie
Trece-un cal înaripat
Prin fața casei mele,
Tropăind și galopând
Și alb precum e neaua,
Destrămându-mi
Somnul dulce
Și visele rebele...
Se oprește și-așteaptă,
Parcă, să-i pun șeaua...
Pegas m-ar purta
Spre Parnas,
Spre cetatea
Mult visată,-a poeziei...
"Încă nu pleca,
Mai stai..."
Îmi șoptește, dulce, un glas,
"Poți uita condeiul,
Verdele câmpiei?...
Coala albă,
Cuvintele mirifice,
Așteptând
Să le șlefuiești?...
Mi-ai promis
Șirag de mărgele
Și de diamante,
Și coroniță
Din mărgăritate...
Prințul meu din povești,
Nu mai ești?...
Îmi spuneai,
Când mă-mbrățișai
Și mă sărutai,
Că-ți sunt prințesă,
Și că, fermecătoare
Mireasă
Ai să mă faci...
Poți uita Citadela iubirii
Și câmpul cu maci?...
Ai uitat
Că pe Dealul Golgotei,
Mântuitorul
A fost răstignit?..."
O, suflete rătăcit,
Îți dorești Paradisul,
Dar câte imnuri
Înălțate iubirii,
Mai ai de brodat?...
Și câte poeme,
Dăruite ofrandă,
Dumnezeirii?...
Fermecat, ca-n transă,
Ies în curtea largă,
Mă-ncântă iarba crudă,
Ca iedera împletită
Pe zidurile
Unei cetăți,
Și cocoșii bezmetici,
Care-ncep să spargă
Tăcerile fragile,
În mii de bucăți...
Ca-ntr-o poveste admir,
Parcă vrăjit,
Stoluri de păsări ciripind,
Care-ncep să zboare,
Fermecat de scipirea
Stropilor de rouă,
Precum diamantele,
Sub sărutul fierbinte
Al primelor
Raze de soare...
Și iubita mea,
Alergând sprintenă,
Ca o gazelă,
Desculță,
Prin câmpul cu maci...
Te-ncântă, suflete,
De feeria și măreția
Dumnezeirii,
Privește
Și taci!...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre diamante
- poezii despre alb
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.