Scriu oricând şi scriu oriunde...

Nu mă judecaţi prea aspru, că jelesc prea des şi plâng!
Am în mine-atâta iarnă şi în braţe toamne strâng.
Şi de aruncaţi cu pietre, căutaţi una mai mare
Şi loviţi în partea stângă, unde doare cel mai tare.

Sau de ştiţi voi mătrăgună, s-aibă gust de trandafir,
Daţi-mi-o-n pahar cu apă, să-i fiu morţii musafir,
Să nu-mi mai alerge caii cu copitele pe vise!
Când le calcă în picioare, sângerează ploi şi mi se

'Neacă-n dor corăbii albe, navigând incidental
Şi se-opreşte valul mării, jinduind după un mal.
Mă trezesc în miez de noapte şi tăcerea mă sărută,
Ca şi cum i-aş fi iubită şi cuvântu-mi împrumută.

Nu mai ştiu să ţip şi teama se încuibă cavernos,
Ca o hidră nesătulă şi mă roade pân' la os.
Lângă mine-aşteaptă versul, tremurând la lumânare,
Muza-mi toarnă vin pe buze şi iubiri imaginare.

Şi mă lepăd dintr-odată de angoase şi tristeţi
Şi încep să scriu cu gândul pe tavane şi pereţi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!