Mai vreau o primăvară cu tine
O ultimă bătaie a inimii
Și tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.
De atunci îl caut cu glasul plâns
În muguri.
El agață fluturi albi în ramuri
să nu mă pierd râde.
Mai vreau o primăvară cu tine i-am zis,
Vreau totul încă o dată...
Să bați dealurile cu mine pe creștet
Ca atunci când soarele era așa de mic
Încât îl prinsesem în pumni ca pe un măr de aur.
Măcar o copilărie cât o zi,
Când vedeai cerul rotund în lacrima mea.
Pierdusem funda de curcubeu a păpușii.
Ai înlocuit-o cu o poveste...
Cum că aș fi strălucitoare ca raiul.
De atunci n-am mai plâns...
nici acum nu plâng,
Numai că uneori îmi curg ceruri rotunde pe obraji.
Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre păpuși
- poezii despre puls
- poezii despre primăvară
- poezii despre muguri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.