Speranța neagră
Cineva și-a uitat visele acasă și plâng,
gândurile golite de conținut așteaptă,
când pleci prea departete nimic nu te mai apropie
stai închis în tine și scoți aburi pe gură
numai bucurie nu scoți,
doar un amar care face din iubire un chin.
E neagră speranța de rezultate palpabile
Inima rămâne lovită de însingurare.
Nu știu cum am gândit saltul,
dar îmi amintesc povestea altora,
am strâns în mine toate neîmplinirile de aici
și am plecat să extind totul printre străini
încât am rămas cu sufletul rănit și pustiu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.