Traiectorii paralele
Nu mă mai regăsesc în farmecele tale,
M-au consumat destul, hrănindu-le...
Era și timpul să revin la realitate,
Trăiam de prea mult timp pe Marte...
Mă simt de parcă aș fi după moarte,
De când m-am reîntors la libertate...
Căci, lângă tine, mă simțeam legat
De tot ce ține sufletul încătușat.
De când m-am rupt din lanțurile tale,
Pot spune că mă aflu, în sfârșit, pe-o cale
Ce nu mă-nstrăinează de a mea natură,
Am mers deja prea mult pe arătură...
Era și timpul să mă-ntorc la mine,
Nu mai pot spune că sunt plin de tine,
Simt, în sfârșit, că pot fi iarăși eu...
Mi-ajunge doar un singur Dumnezeu.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (8 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre realitate
- poezii despre natură
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
- poezii despre cătușe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.