În ultima dragoste
desfac lucrurile bucăți
infinitezimale
în ultima dragoste
aș putea să desenez
o inimă despletindu-și
coastele în cuvinte fumigene
un tango pe o felie de portocală
o femeie care absoarbe insule selenare în vârtejul șoldurilor
un val cum părăsește oceanul încordat de un surâs
călărind unicorni marini
o geană pe melodia obsedantă ce desparte albul
de celelalte anotimpuri
privirea îmi piere în lumina unor felinare interminabile
pe strada întinsă de-a lungul nopților cu
miros răscopt dulceag
de pere lucind pe corpul tău dezaburit în suflarea mea tomnatică
în inima mea
s-a ghemuit pentru ultima oară
o leoaică rănită
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simion Cozmescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre încordare
- poezii despre unicorni
- poezii despre toamnă
- poezii despre tango
- poezii despre portocale
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.