Femeia de rezervă
ea are brațe de foc și te cuprinde în noapte
ca pe unicul adevăr al acestei lumi
și cercuri se strâng în tot întunericul
strigăt peste strigăt
caii se întorc obosiți la ieslea bătrână
femeia toarce încet
viață
moarte
viață
îți iubește rănile
îți ascute simțurile
prin păduri trec îngeri îndoliați
taie văzduhul în două
caii nechează
femeia te strânge la pieptul ei
e cald
încă ți-e teamă
ca oricărui soldat
auzi gloanțele șuierând și păsările tresărind în copaci
femeia toarce încet
viață
moarte
viață
e vremea să numeri rănile adânci
să lustruiești adevărul
să-ți chemi calul și să pleci înapoi
ca orice soldat
femeia asta te-a iubit ca pe un copil rătăcit
în propria poveste
și toarce încet
viață
moarte
viață
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre iubire
- poezii despre adevăr
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre simțuri
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.