Ţărmuri de gând

Pe lacrimi de durere am aşternut uitarea
şi am ales iertarea ca strop de mângâiere.
Cerneala dintre nouri era zaharisită
de-o aprigă ursită ce-mi tot fura cadouri.

În clocotele mării golit-am călimara
la ora-n care ploaia stingea amarul sării.
Cerneala îndulcise un val de risipire,
cu resturi de IUBIRE şi picături de vise.

Nisipuri sărutate de tălpile grăbite
să fugă-n noi ispite se macină-ncruntate,
cu amintiri de perle-ngropate în adâncuri,
-frânturi din alte timpuri, ce strălucesc sub stele-.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!