* * *
sus,
într-o țară cu umeri albaștri,
gerul s-a oprit să privească păsările
dintr-un refugiu de aer.
se însera a joi
când a început să ningă în spațiu,
era un ger tânăr,
se-nchipuia
visul dintr-un somn de pasăre.
fără să vrea
înghețase roua pe lună
și, dintr-odată,
timpul, ca o apă gândind în frig,
a început să cadă
peste toate părțile viului.
ningea
în țara cu umeri albaștri...
un poem,
care zburase mai sus de lună,
vedea cum
se arginta singurătatea.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corina Dașoveanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.