Unica aripă
Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire,
În lacrimi și osândă eram cu sufletul curat,
Am fost cândva năvalnica împătimire,
În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat...
De pasari mi- am legat întotdeauna zborul
Și am zburat ca pasarea, de zbucium frântă,
Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul,
La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripă.
Căci fără ea puteam să zbor, nu prea departe,
Eu o lăsam în grija pruncilor, drept alinare,
Trecea și timpul alăturea de mine- aproape,
Dar cu o singură aripă am fost in încercare.
Și nici să cred că aș fi fost total perfectă,
Și-n libertatea mea să mă complac,
Dar niciodată unica aripa nu a fost incertă,
Și niciodată ea nu m- a trădat, nu ne- a trădat!
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre aripi
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.