Străjer aș fi...
STRAJER AS FI, UN LILIAC ALBASTRU
Strajer al primaverii, liliacul,
Aranjament cu luminite mov,
Ce misca soarele, si se arata
Cu luna, intre stele, un ceaslov.
A ingerilor candizi, divina sarbatoare,
Invesnicindu- si numele-, l sfinteste,
Asa cum omul drag e- un suflet mare,
Si liliacul a- nflorit, sarbatoreste.
Mi- s toate gandurile strajuite,
Si incuviintez teluricul strajer,
Gandesc primavaratic doar la cele sfinte,
Cununi de liliac ma preotesc in cer.
Dar ce aroma ma ia - n oglinda
Si ma despica in visuri liliachii,
Iar trupu- mi in marine zari se- afunda?..
E sufletu- mi, volatizat in flori si nostalgii.
Ma contopesc cu zarile senine,
Arunc in vant zabrele, ce s- au pus
Intre copacii, care plang, ca blanzii ingeri,
Si miriadele de veacuri, ce s- au scurs.
Strajer as fi, un liliac albastru,
De- un mov infloritor, ca un destin,
Si- as rataci la poarta raiului ancestru,
Ruga- m- as cerului, sa inverzim.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre inocență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.