E dorul greu și nu mai trece
Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăți de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Șarada cărții, fila ecumenă,
Istorisește pacea divină.
Neobișnuit de calmă,
Urăște închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăța și ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spațiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-
Concomitent, dinspre interior și exterior,
Eteric, suflă în mine, sugerând acest dor...
poezie de Lilia Manole (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre învățătură
- poezii despre traducere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.