Dintre oglinzi avide

Dintre oglinzi avide, separă-te de ură,
Lumina eminească fii demn a o prelege,
Declară-te curat, mirat de alba zgură,
Când soarele pe chip e a ta Lege!

Fii demn şi nu rodi fruct insipid,
Ce niciodată pilda rea el nu şi-a ogoit,
Ci s-a răscopt în van şi a scornit
Viermii minciunii, ce l-au dezminţit.

Fii purtătorul verbului din lacrimi,
Dintr-o enigmă grea ce ţi s-a dat-
Nu-ţi vinde fraţii, nu-ţi urî duşmanii,
Oriunde ai să cazi, de eşti ingrat.

Tinde să-nşirui argila vieţii sacre
Şi unsă fi -va în ceruri spre citire,
Nu regreta, că te-au cladit pe chakre
Şi te-au dat premoniţiei - grea fire.

Şi Eminescu, negreşit, de acolo unde
Îţi arde cu scântei lumina ta de veci,
Îţi va intinde braţul şi va pătrunde
Puterea nemuririi în tine s-o alegi.

Călcând pe capete, nu ai să auzi
Al libertăţii vaiet şi-al patriei curaj-
Unde iar mergi, unde-i, ce-ai dus?
Plătind cu transparenţa muncii lor de ocnaşi?

Au unii simţăminte ce se agravează,
Trecând arar c-un soi de vicleşug,
Peste lumina stelei şi a ei amiază,
Şi mână-n întuneric tot neamul burg.

Ridică-te Tănase, Scridoane şi Vasile,
Orânduiala ţării în pace s-o zidiţi-
Chemaţi-vă pe nume parinţii, fiii,
Nu vă lăsaţi trădării acelor ce-i iubiţi.

Ci mântuiţi, cu milă, poporul ăsta,
Gătit să i se incuibe în el mânia-
Deşteaptă-te, române, dac din deltă-
Trăiasca naţiunea, Eminul, România!

Lilia Manole

poezie de Lilia Manole (15 iunie 2018)
Adăugat de liliamanole
Votează! | Copiază!