Eu cred în iubire

Şi viaţa, şi iubirea

sunt urzite dintru începuturi.

Întregul Univers fiinţează în ele;

în mecanismul lui repetitiv,

şi una, şi cealaltă

se reinventează continuu.

În oglinda lor plină de ispite,

noi ne reflectăm în moduri diferite

şi sălăşluim aşa cum

provocărilor iubirii ne robim.

Oricât ar fi predeterminarea de bună,

ultima dorinţă a vieţii

– zăcământ de zădărnicie –

se ispăşeşte-n ordinea supremă:

cuibarul păsării Phoenix.

Pe când iubirea

– columnă de puritate morală –

este nemuritoare.

Chiar şi atunci,

când se strecoară în ochi

şi-apoi alunecă pe obraji,

rămâne generoasă;

se conectează spiritual în eternitate –

teren fertil pentru continuitate.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!