Lume

Prin ceaţa grea a dimineţii
Răzbate-o rază, ilegal
Lăsând bătrânul basm al vieţii
Pe alba rouă de cristal.

Te-apasă-n frunte şi pe pleoapă
Mândria verde-a dealului
Ce spală clipa într-o apă
Cinstită cât nu poţi să spui.

Se-ntoarce-n simţuri cea natură,
Lucind în suflete lumini
Şi pune-n frunze şi în gură
Din gustu-i veşnic, fără vini.

Gingaşe triluri vin în ram
Pe rând, la fel ca ochişori
Şi lasă-n piept ca un balsam
Ce-alină doru-n scriitori.

Pe coama vie a pădurii
Se-aşaz-un soare bătrâior,
Să odihnească cerul gurii
De raza-n strigăt arzător.

Te laşi pe-o rână a gândirii
Ca să te poarte-ntr-un castel
Uitat în braţele Iubirii,
Cu flamuri vesele-n pastel.

Cu ochii minţii de priveşti
În lumea care ne-nconjoară,
Nu poţi să nu te-ndrăgosteşti
Din nou şi iar, a mia oară...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!