Unei pisici
Nici măcar oglinzile nu-s mai tăcute,
nici zorii mai discreți;
în lumina lunii, ești umbra acelei pantere
pe care-o zărim, uneori, de departe.
Datorită inexplicabilelor legi ale divinității,
te căutăm în van;
Mai îndepărtată decât Gangele sau soarele la apus,
ești parte a solitudinii, a enigmei.
Blana ta acceptă pasagera
mângâiere a mâinii mele. Ai îngăduit,
în trecutul îndepărtat și demult uitat,
dragostea unei mâini, bănuitoare.
Aparții altor timpuri. Ești regina
spațiului interzis de dincolo de frontiera viselor.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.