Sufletul

Ceasul ameţeşte iarăşi în secunde,
Iar gândul meu se ascunde-n ascunse-amănunte;
Sufletul meu e-o vale adormită,
Unde trandafiri sublimi se pare
Au crescut din lacrimi amare,
Unde, din aceeaşi sămânţă se naşte-n parte,
Şi frica şi iubirea, emanând un parfum aparte.
Speranţa mea curge-n stele
Prin ventricule şi artere,
Iar văzduhul sângeriu
Ia viaţă după sentimentu-mi zglobiu.
Aici totu-i o joacă,
Departe-i mintea, raţiunea e-n altă galaxie,
Departe suntem şi de substanţa cenuşie.
Suntem în suflet,
Pe tărâmul ce-şi îngroapă şi învie,
Secunde de lacrimi şi de feerie,
Ce te face să iubeşti,
Printre stomaco-fluturi să trăieşti,
Ce te face dulce
Pe a lacrimilor cruce,
Ce te face să respiri,
Otravă şi-mpliniri.

poezie de Veronica Ştefania Dănciulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!