Toamnă
Tânjind să plece,
tuturor frunzelor le e dor de plecare,
deși tocmai au îmbrăcat, superbe.
haine de sărbătoare.
Obosite de culoare,
ele se gândesc la pământul negru,
ele se gândesc la
zăpada albă.
Pe nesimțite, cu delicatețea
unui spărgător de seifuri,
se desprind singure
de pe ramuri.
Și din turnurile lor regale,
într-o tăcere binevoitoare,
cad pentru a deveni parte a
țărânii proletare.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărbători
- poezii despre negru
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.