Noi doi şi-o barcă

te-am întâlnit pe un mal de lume
când îţi pregăteai barca de drum
eu călător, tu prinţesa războinică a verbelor
veneam dintr-un deşert îndelungat orbit
întuneric de oameni muşcat de vreme
răni deschise din care curgea singurătate
împăcat, aşteptat, m-ai luminat
râsul tău straşnic ploaie de primăvară
mi-a căzut pe faţă însufleţindu-mă
şi-am plecat amândoi în barcă pe oceane
până când nu s-a mai văzut decât un punct
pe linia orizontului între apă şi cer
ce întâlnire neaşteptată pe praful ăsta!
o îngemănare a zorilor cu apusul
în zenitul zilei

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!