Odysseus

(fragmente)

Mai eşti aproape, tu, femeie-aleasă?
Lighioanele, din nou, îmi dau târcoale--
Se târâie ca iedera pe casă
Şi mă vânează-n camerele goale!

Ele-şi strecoară trupul prin inel,
Îşi înveşmântă sângele în rază--
Şacalul care-a fost mai ieri mişel,
Astăzi e fiară mieilor de pază!

Mi s-au luat averi, mi se mai fură,
Ce se mai poate-acum să mi se ieie?
Cand cerul mi-e dator cu o scânteie,
Vândut de tot e lutul din făptură!

Dar unde să mai fug de mine însumi--
De viu mă-nghite şarpele ţărânii!
Tu mi-ai uitat cuvintele şi plânsul
Şi crinul ce te-a daruit luminii!

Şi cum mai arde viforul iubirii!
Pe prispă-i corbul, noaptea înspăimată--
Tu să mă oblojeşti cu trandafirii
Şi cu năframa lunii-sfâşiată!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!