Dragoste bleu ciel
cerul și-a mutat lacrimile
în pieptul meu se nasc diluvii și doruri fără sfârșit
un perpetuum mobile al simțirilor
diluvii înecând doruri
doruri născute din apa lor
precum phoenicșii din cartea cu coperțile bleu ciel
unde-mi ești, iubire?
am săpat pentru tine o insulă din sânul apelor
și te aștept
ca atunci
într-un iunie al cireșelor-cercei
pe care doar tu știai să mi-i prinzi la urechi
cu dragostea ta bleu ciel
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre naștere
- poezii despre apă
- poezii despre urechi
- poezii despre sfârșit
- poezii despre insule
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.