Aluatul
Nemulțumiți de naiuri, de scripcă și de flaut,
Mă-ntreabă cei de-alături de ce te tot mai caut,
Că ei au știri mai bune că nu ești, nici n-ai fost,
Și dintre toți cuminții rămân eu cel mai prost.
Pe când ei după carne și butii pline umblă,
Cel mai sărman cu duhul, eu umblu după umbră.
Vezi, am citit în cartea de aur dintre cărți,
Că tu ești făcatorul a-toate-n patru părti.
Nu știu, dormeam citind-o când ascultam pădurea,
Sunându-mi în pridvoare, sau mă gandeam aiurea.
Dar neputându-mi gândul de om să mă ajute,
Mă las în voia șoaptei din fagi pe neștiute.
Aș vrea să știu, privindu-ți Tăriile cu zimți,
Dar ce-i a ști? De-ajuns e-atât: numai să simți.
Te căutam prin lume să mă-ntâlnesc cu tine,
Să-ți spun că ce făcuseși putea ieși mai bine.
Când maică-mea frământă aluatul, mă-nțelegi?
Ea scoate-ntodeauna din vatră pâini întregi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre știri
- poezii despre superlative
- poezii despre păduri
- poezii despre pâine
- poezii despre prostie
- poezii despre nemulțumire
- poezii despre mamă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.