Enunț tautologic
Un vulcan de-aspirații sublime mi-e sufletul
Împroșcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovnicești ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiții" ca fruzetul de troscot.
Raze-ale duhului străpung misterele științei
Și-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorții
Întâmplărilor simple din străfundurile ființei,
Unde se împreună mistic zorii și apusul morții.
Un războinic acerb zgâlțâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deșarte
Și ura răspunde caustic și ferm individului
Ce-n lume poftește un rost, un sens și o parte.
Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie și-ascunsă-n mulțimi de cutume
Ce lumea-n absurd și în moarte-o cufund.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre absurd
- poezii despre știință
- poezii despre văi
- poezii despre vulcani
- poezii despre tradiții
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.