Suflet pustiu
În sufletul pustiu au înflorit cactușii
și oazele se înmulțesc
caută izvoarele cerului.
După furtuni încep anii să curgă
ca nisipul în clepsidră
sub amenințare de scorpion.
Port mările lumii sub cap
și călătoresc
fără să am aripi de pasăre,
ci numai o moarte în spinare
ce nu-i grea nici ușoară,
dar mă ascunde în pământ.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre oaze
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.