Un timp fără vreme
Dormim pe fugă, asemeni trăim,
Sătui cu puţin, puţin mai grăim,
Visăm tot mai rar, la rece iubim,
Fictive-ntâlniri, iluzii grăbim!...
Cu toţii avem un preţ de plătit,
Ne scriem pe frunte "N-am timp, sînt grăbit!",
Am vrea înapoi tic-tac ul rotit,
Am vrea şi mai mult, de nesocotit....
Inconştienţa ne-ntoarce pe dos,
Ne plimbă la braţ un fals de frumos,
Instinctele stau întinse pe jos,
Târziu ne răspund şi-atuncea hidos....
Adesea schimbăm cel vechi cu cel nou,
Trufie croim, ne-o facem sacou,
În jur mirosim priviri de cavou,
Banalitatea ne este erou...
Suflete negre colcăie-a turmă,
Semne bizarre, minţile curmă,
Ne dor bucurii, vin şi ne scurmă,
Pe noi ne lăsăm singuri în urmă!
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.